Nimic

Dispunem de atatea simturi
....si totusi nu ne gasim
ca orbii ne cautam cu mainile intinse
...dar nu ne gasim
Cautam apoi cu ochii sufletului
Doar ca atunci, el nu mai este acolo unde ar fi trebuit
Negasindu-ne, cautam din nou

Suntem astfel ...un nou "Eu"
cautand un alt "Tu"

l'histoire

Chipul surprins intr-o poza…Priveste-l. Vei gasi pe el toata viata …o viata constituita din secvente si nimic altceva….ieri si astazi, ieri si maine sunt doar aceeasi zi..timpul se comprima, momente suprapuse ce devin unul cu altul. Ne inventam trecutul si-l aducem la ceea ce noi am fi vrut a fi. Nimic nu e real…vise , amintiri, imagini le imbratisam inconsecvent caci totul este peren. Plecam si venim pentru a culege secvente, treceri rapide prin viata si totusi toti suntem singuri caci toti suntem separati prin independenta.Inutil de a ne transa viata in poze secventiale ….aminitirile nu stau in poze ci in noi….pastram ceea ce ne este necesar si placut …complicari inutile ale vieti contemporane.

amintiri ….suntem plini de ele…Oare cum ma voi simti dupa ani de existenta? Un cumul de istorii…et la meme histoire.

aberatii inutile pentru refacere si regasire

Astazi, spre surprinderea mea este una din acele zile in care simt nevoia sa scriu….ma regasesc avand secunde de revelatii profunde in cele mai neobisnuite momente din zi. Am descoperit ca vorbitul meu de “una singura” nu este de fapt un moment de singuratate. Mai degraba un moment de dedublare, vorbeste un Eu al meu cu un alt Eu. Am observat lucrul asta si la copii. Din adancul abisului meu a aparut ideea ca acestia o fac deoarece inca nu au invat sa imparta lucrurile cu cineva, mai bine zis sa-si imparta gandurile si timpul cu altcineva si atunci isi impartasesc propriei persoane gandurile, sentimentele. Sa insemne asta ca suntem mai plini de noi in asemenea situatii ? Oricum, personal, ma simt intotdeauna mai voioasa cand vorbesc cu mine. Poate pentru ca sunt pe aceeasi lungime de unda cu celalalt Eu al meu si ne intelegem. Si eu ma ascult.

.......a sufletului meu

ei...va aduceti aminte de povestile acelea de dragoste in care eroina/ eroul se indragosteste si pana la sfarsitul vietii nu face decat sa se gandeasca la iubirea pierduta (de altfel cam lamentabil)? Daca va amintiti si ati si crezut ca asa trebuie sa stea lucrurile ...e groaznic, daca ati pus si in aplicare (un fel de Placebo emotional) e hilar. Lucrurile nu prea stau asa...v-au pacalit. De fapt dragii mei, daca va acordati libertatea de a trai veti vedea ca puteti iubi in acelasi timp mai multi ei/ ele, dar diferit. O iubire pasionala, una mai rationala si mai matura......etc.....Sa fie din cauza ca nu exista persoana care sa ne satisfaca intreaga paleta de trairi primare specifice fiecaruia dintre noi? Personal, cred ca da.

Amor zidit intr-o randunica mancatoare de iubiti....

Une vision sur le monde

"J'ai trouvé chez les savants la candeur des enfants et l'on voit tous les jours les ignorants qui se croient l'axe du monde. Hélas! Chacun de nous se voit le centre de l'univers. C'est la commune illusion".